eram cu grivei catelul meu in livada la bunici intr o vara soarele stralucea asa de tare incat te orbea iar pasarelele canta asa de frumos iti rasuna in cap deodata norii cenusi acoperira frumosul soare si grivei se adaposti de fulgere sub un biet mar uscat ne era asa de frica pielea de era de gaina si picioarele de tremurau de nevazut atunci am constatat ca a venit o furtuna de vara dupa care am fugit pana la odaia buncii si dupa cateva ore soarele era din nou stralucitor si furtuna se opri si noi iar am mers in livada sa admiram privelistea
sfarsit
propozitiile inspirate de ANDREEA NICOLETA
te rog coronita
