Termenul aparţine operelor dramatice: autorul îşi exprimă, între paranteze, părerile asupra felului cum se deplasează personajele în scenă, mimică, intonaţie, asupra decorului, costumaţiei, luminii. Indicaţiile scenice transmit iniţial preferinţele scriitorului şi fac legătura, peste veacuri, între aceste preferinţe şi felul cum este montată piesa de teatru.
Aceste indicaţii se adresează, de regulă, în special actorilor şi regizorului, dar servesc şi cititorului în lectura textului dramatic. Indicaţiile scenice nu se citesc, asemenea replicilor, cu voce tare, ci se urmează. în anumite montări moderne, regizorul se abate câteodată de la indicaţiile scenice ale autorului, sau le interpretează într-un mod personal, dar, în general, aceste devieri nu sunt benefice.
