Sper ca e buna
A fost odată o lăcustă întreprinzătoare şi ambiţioasă, care dorea mereu mai mult decât ceea ce avea. De fapt, acesta era un semn că iubea progresul, pentru că, desigur, numai insectele proaste şi leneşe se pot mulţumi cu ceea ce au!
De exemplu, într-o zi a zărit două furnicuţe certându-se în iarbă, şi s-a apropiat să asculte. Privind, i s-a părut tare frumoasă furnicuţa-bărbat, şi s-a gândit că ar fi bine să o păstreze pentru sine. Aşadar, atunci când furnicuţa-femeie a plecat din poiană, lăcusta a făcut un salt majestuos, şi a răpit furnicuţa-bărbat. A dus-o în casa ei din fâneaţă, şi a avut grijă de ea aşa cum se pricepea. Adică, furnicuţa-bărbat muncea şi aducea cele necesare, iar lăcusta sărea toată ziua, şi distra furnicuţa-bărbat - pentru că numai asta se pricepea să facă.
