Răspuns :
În primul rând, politeţea nu este o formă de comunicare apărută acum; ea parvine multor secole de evoluţie a relaţiilor dintre oameni. De exemplu, în Antichitate, erau apreciaţi filosofii. Ei reprezentau un model în societate. De aceea, şi Socrate a fost tras la răspundere şi obligat la exil ori sinucidere (el a ales să bea cucută), pentru un motiv greu de înţeles astăzi: că ar fi corupt, prin discursurile lui celebre, tinerii la forme, în prezent elementare, de libertate. Însă, atunci societatea avea echilibru şi se manifesta destul de intens, din punct de vedere cultural, la modă fiind teatrele în aer liber, simpozioanele. Exista un tribunal care conferea titlul de poet pe merit celui care prin efort îl câştiga.
În al doilea rând, îmi pare potrivită definiţia politeţii ca singura formă controlabilă şi educabilă a empatiei, a înţelegerii celuilalt. De exemplu, dacă ai un prieten şi el greşeşte, modul de atragere a atenţiei asupra acestei erori trebuie să fie direct, dar plin de bun-simţ. Astfel, dovedeşti că eşti un prieten adevărat, că îl respecţi şi că meriţi la rândul tău să fii respectat. Atenţia pe care tu i-o acorzi va inspira pe alții să devină și ei politicoși. cu care te comporţi, fără a deranja pe nimeni, vor face ca şi valoarea ta în ochii celor din jur să crească.
În concluzie, atenţia pentru cel de lângă tine, ce poate el asculta ori accepta, înseamnă a-l înţelege şi respecta, iar el cu siguranţă îţi va aprecia în reciprocitate politeţea.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!