Eu sunt o vrăbiuță. Toată ziua umblu după mâncare.
Am un cuibușor cu doi puișori și am multă, multă răbdare ei.
Ei acum sunt mici, dar ciripesc fericiți de fiecare dată când mă întorc la cuib. Eu mereu le aduc câte ceva și le pun în cioculețele lor înfometate.
Într-o zi unul dintre puișori a căzut din cuib, iar eu și surioarele
mele din apropiere am sarit repede să-l ajutăm.
Toate ciripeam cât puteam de mult și ne tot învârteam în jurul lui
pentru a-l feri de dușmanii din jur.
Pe acolo treceau și gaițe, și ciori, dar și o pisică mare, tărcată ...
Nu știam ce să mai facem, dar deodată s-a apropiat o fetiță,
care venea de la școală.
Ea a ridicat puișorul, l-a privit cum tremura de frică, apoi,
foarte atentă, s-a urcat în copac și l-a așezat încet în cuibul nostru.
Am fost foarte fericită !
