Mergând prin pădure, întâlnesc lângă un copac o zâna. Ma apropiu de ea zicând :
- Bună! Pot sa ma așez lângă tine?
- Sigur! mi-a răspuns
-Să ști că ești foarte frumoasă! Cum de stai singură aici, în pădure?
- Pădurea e casa mea. Eu sunt zâna Primăverii și îmi place să stau aici, să ma uit la toți copacii, la iarbă,la animale, și să le văd bucuria pe fețe, acea bucuria care am adus-o eu.
- Să ști ca și noi, oamenii din oraș suntem la fel de fericiți că ai revenit, și s-a terminat iarna! Îți multumim foarte mult pentru asta!
- Nu ai de ce să-mi mulțumesti, asta este lucrul me, să fac natura să revină la viață, și pe oameni fericiți. Eu mă duc să ma plimb putin. Ne mai vedem.
- Sigur! Paa!
