Complexul Orheiul Vechi constituie un sistem alcătuit din elemente culturale şi naturale: landşaft natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepţie, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradiţional şi originalitate etnografică.Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peştere şi Butuceni), la care se alătură trei promontoriiComplexul cuprinde cîteva zeci de hectare ale oraşului medieval Orhei (sec. XIII–XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea aşezării date şi întemeierea în alt loc a unui oraş nou, cu acelaşi nume – Orheiul de azi) adiacente mai mici (Potarca, Selitra şi Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificaţii, locuinţe, băi, lăcaşuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII–XIV) cît şi moldovenească (sec. XV–XVI).
