- Bună ziua Păcală!
- Bună ziua, măi sătene!
- Dar de ce umblii cu acea ușă în spate tot satul , Păcală ? Sau nu mai ești în toate facultățile mintale ? spusem eu râzând cu o oarecare milă
- Ce să fac, o iau cu mine să mă apere de rele, de vreme rea . Și facultăți mintale am destule, dar ușa mi-e cu folos și gândul meu a fost să o iau și pe dânsa cu mine.
- Dacă e așa , ai gândit dintr-o perspectivă cam ciudată .
- Ciudată e pentru unii, dar pentru mine-i ceva firesc.
- Așa o fii, dar ușa atrage după sine și râsetele și mirarea oamenilor ce te văd cu ea în spate.
- Pe bună dreptate, un adevăr spui , dar ceva folositor, fie el și o ușă , nu îmi pricinuiește nimic rău, și de râsete și mirările sătenilor să-ți mai spun ceva : lumea asta-i rea și tot ce-i nou e de neconceput.
- Fie cum zici tu, Păcală, dar satul e neiertător și vei fii considerat ca și cum nu ai avea toate țiglele pe casă. Și acestea fiind spuse, ziua bună, măi Păcală!
- Ziua bună și ție, săteanule!
