O plibare cu trenul
Într-o zi de primăvară , părinţii mei au hotărât sa mergem într-o mică excursie la sfârşitul săptămânii la munte .
Trebuie sa plecăm vineri dimineaţă şi să ne întoarcem duminică seara.
Pentru ca ştiam că părinţii mei sunt prieteni cu parinţii lui Stefan , am mers la el să-l întreb dacă merge şi el cu noi.
-Salut! Ştefan .
-Salut!Mihai .
L-am înrebat pe Ştefan discret.
-Ştefan tu ce faci weekend-ul ăsta ?
-Păi mergem in excursie împreună , răspunde Ştefan .
Am fost foarte bucuros că dorinţa de a călători cu trenul împreună cu Ştefan.Mare veselie se ivi între noi doi când am aflat că mergem împreună .
Şi uite aşa începe prima mea plimbare cu trenul .
Am ajuns cu toţii la gară şi ne-am urcat în acceleratul de Iași-Brașov. În vagonul nostru mai erau o clasa de școlari , am mers la ei și tot drumul am cântat și ne-am distrat foarte frumos .
Ajunși în stațiunea în care eram cazați , nu am mai stat pe gând şi am mers împreună cu Ştefan la marginea pădurii unde ne-a cuprins o înserare mută , glasuri mici se auzeau cântând din ascuzişuri tainice venind .Priveliştea minunată mă copleşi pe loc.
După două zile minunate petrecute împreună cu prietenul meu Ştefan ,ne-am întors cu acelaşi accelerat , cutreerând prin munţi, câmpii si văi .
A fost o calătorie de neuitat cu multe invăţaturi şi experienţe frumoase.
