Când a văzut acest lucru a zis să îl ferească Dumnezeu de furia poporolui.Apoi a început să se mire vorbind despre sreaguri,muzici,chiote.Efimita este fericită şi spune că din fericire nu a mers în Bucureşti la acea vreme pentru că e foarte nevricoasă(nu ştiu ce cuvânt ai scris aici)