Copilaria mea
Salut! Astazi o sa va spun despre copilaria mea. Deci, sa incepem. Decand eram eu un mic sugar, nu intelegeam nimic, nu stiam sa vorbesc, nu stiam sa mananc de unul singur, nu stiam nimic... Dar cu incetu', incetu' am invatat sa merg, sa mananc, sa ma joc, sa tastez, sa scriu si altele. Cand eram un mic copilas imi aduc aminte de ceva care ma va marca pe viata, dar e o intamplare haioasa pentru unii, rea pentru mine. Cand aveam cinci ani, de-abia impliniti ma dusesem intr-un loc ciudat si am cazut cu fata in noroi. Mama a trebuit sa ma spele. Fratele, tatal si mama au ras cu hohote, dar apoi nu au mai ras. O alta intamplare nefericita care mi-a marcat copilaria pentru totdeauna a fost cand cainele meu mi-a muscat piciorul, iar eu am plans vreo cateva ore de durere.
Sunt si alte momente, dar aceste lucruri sunt esentiale din copilaria mea. Aventura copilariei mele se opreste de-abia la varsta de 18 ani.
