trecutul si viitorul s-au intalnit intamplator pe strada. Viitorul era frumos,parea pur si fara pata ,caci haina lui era alba si nepatata , in schimb, haina trecutului era ponosita,plina de gauri, peticita si carpita peste tot ,dar era foarte colorata, dandu-ti impresia ca el este insusi mama natura. - Ziua buna !...zise viitorul cu zambetul pe buze. - Sa-mi traiesti ! ...raspunse trecutul ,dand sa mearga mai departe. Viitorul : -Te-am vazut si ieri si azi trecand pe aici ! Cine esti si incotro te indrepti? Trecutul : - Eu sunt cel ce sunt ! Eu sunt tu cel de ieri , de azi si de maine ... Viitorul ramase uimit si ne mai stiind ce sa raspunda, zise: - Este imposibil ! Eu n-am aratat niciodata ca tine, nici ieri nici acum si cu siguranta nici maine ! Pe mine ,lumea ma iubeste ! Tot timpul ii aud zicand : ,,Viitorul este luminos!..; ,,Viitorul este frumos !,, sau ,,Privesc cu drag la viitor!,, Uita-te la mine, asa-i ca au dreptate ? Haina-mi este curata... ,nici rupta nu-i..., si fara pata ! Trecutul zambi cu blandete si cu multa intelepciune ...,apoi ii spuse : - Te uiti la haina mea si ma judeci ,dar nu faci altceva decat sa-i judeci pe fratele nostru ! Prezent , este mijlocitorul si puntea de legatura intre mine si tine. Mantia lui poarta in fiecare minut o alta culoare pe care ,in minutul urmator, o coase aici pe haina mea. Vezi rosul acesta?...,este durerea pe care tu, viitorule, ai adus-o in cel de-al 2-lea razboi mondial ! Albastrul de aici,este linistea pe care le-ai dat-o dupa...,iar verdele de aici, speranta pe care ai sadit-o in sufletele oamenilor ! Dandu-si seama ca vorbeste cu trecutul, viitorul se rusina amarnic cerandu-si scuze astfel : -Ma iarta dragul meu frate !...,caci nu te-am recunoscut. Esti o parte din mine si eu te-am uitat?! Trecutul zambi si-l saruta pe frunte pe ,,Viitor,, iar Prezentului ii cazu o lacrima in amintirea trecutului ce va urma...!
