In textul "Heidi, fetita muntilor" ni se povesteste despre o fetita pe nume Heidi. Aceasta locuiesti printre munti impreuna cu bunicul acesteia. Ea merge in fiecare zi la pascut, impreuna cu prietenul ei, Peter si capritele. Intr-o zi, o femeie venise la bunicul acesteia si i-a spus ca va trebui ca Heidi sa vina la oras ca sa fie invatata, iar la randul ei, sa ii invete pe ceilalti.
A doua zi, matusa a veni si a luat-o pe Heidi la oras. Cand au ajuns la locul principal, era o casa. In acea casa au intrat si Heidi a vazut ca are multe camere, iar o alta femeie i-a prezentat unde va sta ea, dar inainte sa ajunga a vazut o fetita care statea intr-un scaun cu rotile. Cand au ajuns in camera, Heidi si-a aranjat lucrusoarele si dupa s-a dus sa manance, apoi a plecat la culcare.
Urmatoarea zi, o femeie a dus-o intr-o camera impreuna cu fetita care era in scaunul cu rotile. Heidi a vorbit mult cu ea, iar pe fata o chema Clara. Dupa ce s-au cunoscut, femeia i-a reprosat lui Heidi sa citeasca o poveste pentru fata, dar ea i-a zis ca nu stie sa citeasca. Femeia s-a-nfuriat.
Intr-o alta zi, servitorul i-a spus femeii ca Heidi a invatat sa citeasca. Dupa cateva ore, Heidi s-a dus la matusa in camera, iar ea a comunicat cu ea. Dupa cateva minute, Heidi i s-a plans ca vrea inapoi cu bunicul, capritele si Peter. I s-a indeplinit dorinta.
Urmatoarea zi, Heidi a luat-o si pe Clara acolo, printre alpi. A vazut capritele si l-a cunoscut pe Peter, dar dupa l-a ochit pe tatal acesteia. A incercat sa mearga si a reusit incetul-cu-incetul. Tatal a fost mandru.
Si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti.
