👤

Rezumat pe scurt pentru Palatul de clestar

Răspuns :

                             Palatul de cleştar
 
                                           de B. Şt. Delavrancea

În vreme depărtată când omul arăta precum arată el şi astăzi, trăia un împărat care avea o stemă ruptă din soare pe creştet. Acesta locuia în cel mai frumos palat de cleştar, împărăţind peste cel mai înţelept şi viteaz norod.
Împăratul acesta făcuse mult bine de-a lungul existenţei sale, dar oful său mare era lipsa unui urmaş. Cele trei soaţe, ce le avusese numai fete i-au dăruit.
Într-o bună zi, stema ruptă din soare începu a-i creşte. Ştia că acesta e semnul apusului său. Plânse, jelise şi ceru ajutor de la sora sa. Acesteia îi încredinţă patru chei: aramă, argint, aur, diamant, şi a trimis-o la temelia palatului. Tatăl său îi spusese că doar când o rază din stemă se va stinge să coboare la talpa castelului. Doar la vremea bătrâneţii avea voie să coboare acolo, unde patimile ferecate sălăşluiau departe de poporul său.
Sora împăratului a coborât şi s-a îngrozit. A văzut: Zavistia sau Ura, Pizma sau Duşmănia, Prostia, Sminteala şi toate încătuşate erau ... doar una era slobodă în privire şi pas senin. Aceasta era Înţelepciunea. Ea se afla la finalul tuturora, la hotarul nebuniei, sălăşluiau socoteala şi iertarea Înţelepciunii.
Ei i-a cerut sfat pentru a-l slobozi pe împăratul cu stema ruptă din soare. Primind răspunsul, mulţumi şi făcu calea înapoi. Acum spaima o cuprinse căci Patimile se năpustiră asupra ei şi Înţelepciunea dispăruse ca nisipul aruncat de copitele cailor. Fugi, trântind uşa. Cheile îi căzură în cămările de sub talpa palatului.
Doar  vestea bună i-o spusese sora: cum poate avea un moştenitor - căsătorind pe una din fiice cu cel care-i va transforma părul copilei în bucle de aur.
Nunta se făcu, dar bucuria fu zdrobită de vuietul nebun ce aruncă pacea poporului său în aer. Împăratul a realizat abia atunci lipsa cheilor. 
Patimile au ieşit de sub temelia palatului, zdrobind liniştea tuturora. La urma Slăbiciunilor şi nevolniciilor venea Prostia, aşa de-a-nboulea, liniştită şi rumenă pentru că este singura care sălăşluieşte aproape fericită în mintea unora, altora.