Imi uteti spune si mie din acest fragment de text doi indici de timp si de spatiu va rog mult!
Sandi, sa asculti pe mamica!

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala - ca venea de departe, tocmai din Africa - s-a lasat din zbor intr-un lan verde de griu, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo citeva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fin si si-a facut un cuib pe un musuroi de pamint, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma sapte zile de-a rindul a ouat cite un ou, in tot sapte oua mici, ca niste cofeturi, si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in griu; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunda o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamini i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin griu dupa mancare. Prepelita prindea cite o furnica, ori cite o lacusta, le-o firimita in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul rnamei lor si cand ii striga: "Pitpalac!" repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere griul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea raa-sii si, cum au stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau in caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strins in palma flacaului, numai el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran bajtrin, care s-a rugat pentru el. x6y1323xb71gex

- Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de-abia e cit luleaua?!
Cind s-a vazut scapat, fugi speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mingiiat si i-a spus:


- Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi nici­odata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau.!

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala - ca venea de departe, tocmai din Africa - s-a lasat din zbor intr-un lan verde de griu, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo citeva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fin si si-a facut un cuib pe un musuroi de pamint, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma sapte zile de-a rindul a ouat cite un ou, in tot sapte oua mici, ca niste cofeturi, si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in griu; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunda o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamini i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin griu dupa mancare. Prepelita prindea cite o furnica, ori cite o lacusta, le-o firimita in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul rnamei lor si cand ii striga: "Pitpalac!" repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere griul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea raa-sii si, cum au stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau in caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strins in palma flacaului, numai el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran bajtrin, care s-a rugat pentru el.

- Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de-abia e cit luleaua?!
Cind s-a vazut scapat, fugi speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mingiiat si i-a spus:



- Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi nici­odata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau.