Mi-ar fi placut sa retraiesc din nou ce am simtit in acea seara de vara. Soarele incepea sa apuna, iar cerul, timid, se inrosea din ce in ce mai mult. Nu era o seara calduroasa, ci din contra, vantul adia subtil, si imi mangaia pielea.
Eram intinsa pe nisipul inca fierbinte, iar pe fundal, auzeam valurile marii cum se sparg la mal. As fi vrut sa opresc timpul in loc si sa nu ma mai ridic in veci de acolo.
Eram singura. In departare se auzeau chicoteli de copii si zumzaitul incet al tarabelor care se pregateau de vanzarile nocturne. Era prea frumos sa fie adevarat - un peisaj superb ce se contopea sub privirile mele.
Cerul acum luase o tenta portocalie si se reflecta perfect in apa limpede a marii. Totul arata precum un paradis uitat, din care nu mai voiam sa ies.
Ce n-as fi dat sa raman acolo pentru totdeauna...
