Graina bunicilor
Intr-o zi e toamna m-am ganditsa merg pe la bunicii mei de la tara.
Cum am ajuns la bunici,ei m-au luat in brate si mau pupat.
Eu mi-am intins un covras sub stejarul lor cel batran,si ma uitam in zare.
Frunzele arginti ale copacilor dansau in vazuh iar pasarelele cu glasul lor maiastru ma faceau sa cred ca sunt intr-o lume de basm.
Floricelele cele colorate ale bunicii aveau un parfum incantator iar livada bunicului era plina de fructe gustoase.
Am mai stat putin sa admir gradina si au venit bunicul cu bunica de mana sa ma ia din raiul de pe pamant care era chiar in gradina lor.
Acum sunt din nou in Bucuresti si abia astept sa inru iar in acea gradina specteculoasa si uimitoare!
Sper ca iti place :)))
E dimi,nu am avut alte idei
