Era o zi minunată de primavara. Razele soarelui mângăiau crengile amorţite ale copacilor. Florile, abia înflorite răspândeau în jur o mireasmă încântătoare. Frunzele copacilor au înviat, şi-au recăpătat verdele crud, care e un simbol al vieţii, al renaşterii. Totul e luminos, cald şi viu.
Străzile, parcă ieri acoperite de covoare arămii, sunt curate ca lacrima. Păsările s-au întors cu forţe noi. Stau pe ramurile cu muguri ale copacilor şi cântă vesele încontinuu. Nici măcar stropii ploii care a pornit nu poate strica frumuseţea cadrului natural pe care îl privesc cu atâta plăcere.
Odată cu natura, a înviat şi sufletul meu, la vederea acestui peisaj de basm.
