ungi, LUNG�, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) �ntinde. * Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flam�nd. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se �nalta, a creste �n �naltime. 2. Refl. (Fam.) A se �ntinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o m�ncare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. * Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult dec�t trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.duãman, DUSM�N, -ã, dusmani, -e, s.m. si f., adj. 1. (Persoana) care are o atitudine ostila, rauvoitoare fata de ceva sau de cineva, care uraste ceva sau pe cineva; vrajmas. 2. Inamic (1) (�n razboi). [Acc. si: (reg.) d�sman] – Din tc. d�sman.
duãman, Dusman ã aliat, amic, prieten
duãman, DUSM�N s., adj. adversar, inamic, potrivnic, vrajmas, (pop.) pizmas, pizmuitor, (�nv. si reg.) pizmatar, pizmataret, (�nv.) neamic, neprieten, nepriitor, p�r�s, sculator. (Armata ~; e un ~ de temut.)
duãman, dusm�n s. m., adj. m., pl. dusm�ni; f. sg. dusm�na, pl. dusm�ne
duãman, DUSM�N1 ~a (~i, ~e) 1) v. DUSMãNOS. 2) Care tine de dusman; propriu dusmanului. /<turc. d�sman
duãman, DUSM�N2 ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Fiecare dintre persoanele care sunt legate printr-un sentiment de dusmanie reciproca, privite �n raport una fata de alta; vrajmas; inamic. ~ de moarte. 2) Fiecare dintre partile beligerante implicate �ntr-un conflict armat, privite �n raport una fata de alta; inamic; vrajmas. /<turc. d�sman
dusman, dusman,inamic
duãman, dusm�n (-ni), s.m. – Inamic, vrajmas. – Mr. dusman. Tc. (per.) d�smen (Roesler 591; Miklosich, T�rk. Elem., I, 288; Seineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dusman. – Der. dusmanca, s.f. (inamica, vrajmasa); dusmanesc, adj. (privitor la dusmani; dusmanos); dusmaneste, adv. (cu dusmanie, ostil); dusmanos, adj. (ostil); dusmani, vb. (a fi ostil; a ur�; a �nvrajbi); dusmanie, s.f. (vrajmasie); �ndusmani, vb. (a �nvrajbi).
