Timpul trece, toamna vine iar Grâul şi porumbul iar sunt în hambar Însă norii.. Încărcaţi de cerneală Îmi dau şi mie, iară Să scriu despre ea Despre toamnă. Tristă, rece şi îngândurată Se-așterne peste lume Peste inimi şi cămări Peste lumina din zări Toamna, cea plină de legume. Are rimă.. nu pot fără.. Dar spune-i că-i rimă albă.
