Copilaria sub steagul britaniei
Fiind niste copii scotieni, ne-a forte greu sa ne acomodam cu noua unire a "Mariei britaniei" acum totul era mult mai strict, desii mult mai ordonat. Parintii nostrii fiind neoviti sa se mute.
Si chiar daca era o casa mult mai mare, parca tot ne lipsea aerul de.... Acasa. Mirosul de paine calda...
Anii treceau, si noi tot cresteam, iar asa noi tot nu puteam sa stam linistiti, sa batem mingea, caci o noua stire, tot intervenea, asa pierdandune copilaria.
Era greu ca si adulti, munca nu era asa bine rasplatita, am muncit vreo'
treizeci de ani, degeaba, deja, ne mai putand muncii, am implinit varsta de 90 de ani. Am auzit ca o declaratie de razboi era data catre franta, asa lasanduma pe mine, copilul care eram, inainte de toata unirea aceasta, fericit, pe calea naturii, find evacuat din propria mea casa, mucita de mine iar apoi char distrusa. Stand pe o campie singurul lucru care l-am mai apucat sa il vaz si sa il simt, au fost fulgii albi cum cadeau, apoi stinganduma incet.
