Astfel graia Ion Creanga. "Decat codas la oras, mai bine-n satul meu fruntas." Iar eu, vreau sa deschid o discutie despre asta. Ce e mai bine? Codas printre cei mai buni sau cel mai bun dintre cei mai prosti?
Vorbesc aici de fapt despre alegeri. Despre a-ti impinge limitele atat de departe incat sa iesi din "Sat", adica din zona ta de comfort pe un plan anume, unde te simti sigur pe tine si pregatit,deasupra tuturor, si sa vrei sa ajungi mai sus, "la oras", unde toti sunt profesionisti insa poti sa stagnezi o perioada la capatul randului, pentru ca nu poti ajunge la inaltimea lor (inca).
Sa luam spre exemplu o persoana care face muzica usoara in Romania. O domnisoara care arata bine fizic, si reuseste prin anumite mijloace sau nu, sa faca muzica, si sa fie vedeta, insa printre cele de teapa ei, caci daca ar fi sa o compari cu o solista de muzica clasica, de opera, s-ar schimba ecuatia. Si atunci, ce e bine, sa fii vedeta cea mai grozava la radio, cand "live" suni cat se poate de fals si atunci mai bine nu canti decat cu cd-ul, sau sa fii o Barbarina strasnica? (Barbarina e un personaj din Nunta lui Figaro, un rol foarte mic,dar sprinten, gandindu-ne totusi ca Barbarina nu e Violetta din La Traviata) . E bine sa te vinzi si sa ajungi sus, sau e bine sa fii cineva mic dar mult mai bine pregatit pe plan tehnic, profesional?
Puteti transpune zicala lui Creanga in orice domeniu.
Ce ne motiveaza, ce ne ajuta mai mult in viata?
Astept raspunsuri si pareri...
