Toamna, ah cita melancolie intr-un singur cuvint. Totul pustiu si trist,afara dar si in unele suflete omenesti. Vin tot mai multe ploi, tot mai abundente, tot mai puternice. Se chinuie o pasare sa zboare in tarile calde, se chinuie un om sa fie mai fericit. Cu chipul sau adus din vara.
Toamna e ceva specific ,e ceva luat din suflet . Aceasta a fost creata pentru dispozitia fiintelor. Ce nenorocire atunci cind si vintul bate tot mai tare, si nu ai scapare. Oamenii string recoltele. Cinci culori de frunze:galbene, rosii, cafenii, aurii, argintii insira un covor colorat si bine conturat. E anotimpul harniciei unde toti se pregatesc de iarna friguroasa. Luam cele mai calduroase ciubotele, pentru a ne asigura cu temperaturi ridicate.Cerul nu mai e senin ca altadata, devine din ce in ce mai intunecos. Iepurasul cu urechile ciulite si-a muiat virfurile in auriul granelor de vara. E toamna , e fosnet, e gol..
