Răspuns :
ceste metafore evidentiaza capacitatea limbii de a sensibiliza si de a fi ea insasi material sensibil. Doina si dorul definesc fiinta noastra nationala. Duiosia doinelor se poate oricand preschimba in roi de fulgere", cuvant ucigator care traverseaza istoria:
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre. "
Cele doua epitete: negrisi albastre simbolizeaza trecutul si viitorul poporului nostru.
Poetul accentueaza ideea ca limba inseamna insasi existenta poporului roman. incarcandu-se parca de aromele painii din cuptoare, pe care le coc mai intai in soarele vietii, lanurile de grau sunt sfintite de munca taranilor:
Limba noastra-i graiul painii
Cand de vant se misca vara;
In rostirea ci, batranii,
Cu sudori sfintit-au tara".
Cultura noastra romaneasca, veche cat poporul care a zamislit-o, cuprinde in paginile ei toata existenta zbuciumata a neamului:
Limba noastra-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Si cetindu-le -nsirate
Te-nfiori adanc si tremuri."
Deci, limba inseamna inceput, evolutie si zbucium sufletesc.
Religia a fost intotdeauna un mijloc de rezistenta spirituala pentru pastrarea fiintei nationale. Definitia limbii ajunge la punctul maxim al simtirii si frumusetii, limba sfintindu-se odata cu rostirea, prin ea, a marilor adevaruri din cartile bisericesti si din cantecul ori bocetul tanguite"pe la vatra"de catre tarani:
ceste metafore evidentiaza capacitatea limbii de a sensibiliza si de a fi ea insasi material sensibil. Doina si dorul definesc fiinta noastra nationala. Duiosia doinelor se poate oricand preschimba in roi de fulgere", cuvant ucigator care traverseaza istoria:
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre. "
Cele doua epitete: negrisi albastre simbolizeaza trecutul si viitorul poporului nostru.
Poetul accentueaza ideea ca limba inseamna insasi existenta poporului roman. incarcandu-se parca de aromele painii din cuptoare, pe care le coc mai intai in soarele vietii, lanurile de grau sunt sfintite de munca taranilor:
Limba noastra-i graiul painii
Cand de vant se misca vara;
In rostirea ci, batranii,
Cu sudori sfintit-au tara".
Cultura noastra romaneasca, veche cat poporul care a zamislit-o, cuprinde in paginile ei toata existenta zbuciumata a neamului:
Limba noastra-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Si cetindu-le -nsirate
Te-nfiori adanc si tremuri."
Deci, limba inseamna inceput, evolutie si zbucium sufletesc.
Religia a fost intotdeauna un mijloc de rezistenta spirituala pentru pastrarea fiintei nationale. Definitia limbii ajunge la punctul maxim al simtirii si frumusetii, limba sfintindu-se odata cu rostirea, prin ea, a marilor adevaruri din cartile bisericesti si din cantecul ori bocetul tanguite"pe la vatra"de catre tarani:
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!