Comisul incepe
povestirea petrecuta in tinerete , la un popas al sau in acelasi loc , la Hanul
Ancutei , avand ca hangita pe cealalta Ancuta ( mama hangitei de acum ) . Toti
cei prezenti se asaza tacuti in jurul lui , dornici sa asculte povestea .
Ancuta sta rezemata in prag , de tocul usii . Calul comisului necheaza subtire
si ranjeste spre ceilalti ca un demon , spre spaima si uimirea Ancutei . Comisul
isi aminteste ca la fel necheaza iapa cea batrana si la fel se speria si
cealalta Ancuta.
Cand comisul se pregatea sa plece
, soseste la han un mare boier care coboara din trasura . Comisul il cinsteste
cu o oala de vin , intrand in vorba cu boierul . Ii povesteste despre
necazurile si nedreptatile legate de mostenirea unei bucati de pamant . Era
vorba despre un vecin de la Draganesti care i-a furat pe nedrept o bucata de
pamant . Judecata incepuse
inainte de Voda Calimah si nu se incheiase , desi trecusera mai multe generatii
de oameni si mai multi domnitori . Hotarat, comisul Ionita spune ca este in
stare sa mearga , inarmat cu acte si dovezi, la Voda , iar daca nici el
nu-i va face dreptate il va pofti sa-i pupe iapa nu departe de coada.
