Intr-o toamna aurie , la Hanul Ancuței se opresc oamenii din Moldova . In mijlocul lor se afla hangita , care ii ospătează pe toți cu vin și mâncare . La han se afla și Comisul Ioniță care se lauda cu descendenta nobila a calului sau. Stârnind , prin aceasta afirmație , curiozitatea celor din jur , razesul își începe povestirea , evocând , vremurile de altădată de la același han, pe când hangita era mama lui Ancuța de acum . Atunci , demult , pe când comisul era tânăr , la han și-a făcut apariția un boier mare . Comisul a închinat cu acesta oala cu vin și a povestit despre nedreptățile făcute pentru o bucata de pământ spunând ca este hotărât sa meargă la Vodă pentru a i se face dreptate . Iar in cazul in care nici acesta nu i-ar face dreptate , atunci Voda n-ar avea decât sa-i pupe iapa nu mai departe de coada . După aceasta , boierul a plecat cu trăsura lui, iar razesul pleca la Iași pentru a i se face dreptate . Acolo este primit imediat si constata ca Vodă era defapt boierul de la han . Domnitorul îl asculta și cercetează documentele , după Cafe îl întreba ce s-ar fi inatamplat in caz contrar . Comisul Ioniță i-a răspuns ca el nu-și retrage cu înțeleg si iapa este peste drum . Domnitorul s-a amuzat de atitudinea comisului și a trimis un slujbaș la Draganesti pentru a pune oridine in lucruri . Razesul își încheie povestirea spunând ca roibul sau este demn de admirat , descendent din iapa lui vodă , și promitand o noua povestire .
