Epitetul metaforic "vântul galben" face referire la una dintre culorile predominante în peisajul decorat de toamnă. Culoarea galbenă se identifică cu starea de tristeţe a eului liric. Personificarea "arborii-n genunchi plângeau" semnifică suferinţa pe care o resimte natura odată cu sfârşitul toamnei şi începutul iernii. Iarna, natura îngheaţă, totul este trist şi amorţit, eul poetic identificându-se cu acest moment.
