Legenda despre Negru-Vodă, „întemeietor” al Ţării Româneşti, este similară cu cea a voievodului Dragoş, „descălecătorul” Moldovei. Potrivit tradiţiei populare, păstrată în Muscel, trăia pe vremea tătarilor, peste munţi, în Ţara Făgăraşului, un român viteaz, frumos şi înţelept. El a strâns în jurul lui mai mulţi voinici, cărora le-a vorbit despre suferinţele îndurate de pe urma tătarilor de fraţii lor de dincolo de munţi. După ce au chibzuit îndelung, ei au hotărât într-un glas să vină în sprijinul acestora; au trecut munţii şi au ajuns la Câmpulung. Era într-o zi de sărbătoare. Lume multă era adunată aici. Sosirea lor a produs o mare bucurie şi ei nu s-au mai îndurat să-şi părăsească fraţii. S-au aşezat la Câmpulung şi s-au pregătit de luptă cu tătarii. Cu prilejul târgului de Sfânt Ilie, în timp ce, încărcaţi de prăzi, tătarii se veseleau, au fost atacaţi de Negru-Vodă; mulţi tătari au fost ucişi, iar cei rămaşi în viaţă, alungaţi din ţară. „Pe urmă, Negru-Vodă a început să aşeze lucrurile în ţară; a făcut cetăţi, mănăstiri, sate şi oraşe pe la toate poalele munţilor şi pe văile râurilor”.
De numele lui Negru-Vodă, venit din Făgăraş la Câmpulung, tradiţia mai leagă, pe lângă „întemeierea” ţării, şi eliberarea ei de tătari, mutarea scaunului, precum şi ridicarea bisericii, a curţilor şi caselor domneşti la Curtea de Argeş. Soţiei sale, de religie romano-catolică, i se atribuie biserica Sân-Nicoară, pe care ea ar fi clădit-o în timp ce Negru-Vodă era plecat să alunge pe tătari. La întoarcere, Negru-Vodă ar fi poruncit ca biserica, ridicata fără ştirea sa, să fie dărâmată.
