Într-o zi Maria, venind de la școală, a văzut lângă scara școlii un cățeluș. Era slab și bolnav, sărăcuțul. Maria, fără să se îndoiască măcar o clipă, l-a luat în brațe. L-a dus mai întâi acasă, l-a spălat și l-a hrănit. Apoi s-a dus cu el la veterinar. Veterinarul i-a sus că ar fi mai bine să-l lase acolo, pentru ca să-l ducă la adăpostul de animale. Maria a acceptat și s-a dus acasă, iar seara i-a povestit mamei peripeția ei. După câteva săptămâni, mama Mariei a primit un apel de la adăpost. I s-a spus că câinele pe care fiica ei l-a salvat e să nătos și e gata să fie adoptat. Mama i-a spus Mariei. Maria era foarte bucuroasă, iar apoi au plecat la adăpost. Acolo l-au adoptat pe cățeluș și i-au pus numele Poznă, pentru toate peripețiile prin care a trecut. Așa a salvat Maria un cățeluș.
