O dragoste nemărginită.
într-o zi frumoasa de toamna parcă o vedeam pe colega mea Valentina.
Ea mi-a spus ceva de neuitat .Am rămas fermecat.Moreadma ei frumoasa mă coplesea. Cerul îl priveam ,și vedeam un curcubeu cu fata ei.Cu toate acestea mi-am făcut curaj și am invitato la un pignic în pădurea de lângă sat.Ea a acceptat.Ce fericit am fost atunci.Am ras,ne-am distrat,ne-am jucat și am dansat.Dar de la o vreme un zgomot se auzea prin tufișurile de aur.Amandoi am luat-o la fuga,fiindcă se dovedi ca în tufișuri să fie un urs.Ea a spus ca sunt eroul ei.
De atunci eu mă gândesc doar la clipa aceea.
