Doina populară este o creație vocală sau instrumentală în care sunt exprimate sentimente intense de dragoste, de dor, de înstrăinare, de revoltă. Textul " Doina olteneasca" reprezintă o doină de haiducie.
In primul rând se remarca implicarea instanței lirice, evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric. Dintre acestea, amintim: verbe de persoana 1:" beau"," mănânc", " imi strâng" și pronume de persoana 1:" mi"," imi"," mi" . Mai mult decât atât, discursul liric se deschide cu o marca specifica Doinei populare:" frunzulița , iarba neagră ".
In al doilea rând, un alt argument care atrage atenția este îmbinarea a doua sentimente la fel de puternice , dragostea neclintita pentru codru , pentru arma , dar si dorința pătimașă a voinicului de a urma drumul haiduciei : " Voinicelul nearmat e ca știuca pe uscat .."," Dar voinicul înarmat si pe un zmeu încălecat, Drăgălaș e si frumos , Ca luceafar luminos ".
Remarcăm, de asemena, limbajul artistic. Paralelismul sintactic conferă o muzicalitate deosebită poeziei: " Geaba beau, geaba mănânc, geaba mijlocul il strang "," Voinicelul nearmat, Voinicelul fară cal.." . Același efect îl accentuează și elementele de versificație, măsura de 7-8 silabe,ritm trohaic, rima împerecheata.
În concluzie, datorită subiectivității textului și limbajului artistic, se poate afirma că poezia dată reprezintă o doină populara.
