Popa Tonea este unul dintre personajele principale ale acestei opere. El este un om între două vârste, este căsătorit şi o familie numeroasa alcătuită din cinci copii Este un preot cu frica de Dumnezeu , si are mustrări de conștiința , el însuși autocaracterizandu-se drept “preot trădător”, “creştin întinat”, “preot prins în lat de către diavol”.Mustrarile dese de conştiinţă ale preotului scot în evidenţă frământările lui sufleteşti, profunzimile sentimentelor si ale sufletului său dar şi puterea raţiunii ce învinge dorința inimii . Personajul încearcă din răsputeri să îşi înfrâneze sentimentele, el are o voinţă de fier şi isi impune “o disciplină sufletească”precum şi “asprimea de ostaş a Domnului”. Dar alegerea nu a fost uşoară, căci, după ce a refuzat-o pe tânara sârboiacă, el mărturiseşte cu o resemnare amară: ,,Acum, mă duc să plâng pe cununa biruinţii mele!" Iubirea lui pentru tânara este o etapă în consolidarea profilului moral al preotului. Popa Tonea va continua să se roage pentru sufletul ei, mai mult decât se ruga pentru el însuşi. Acest lucru este un semn al vocaţiei preoțești dar şi al intensităţii sentimentelor sale.
