Bunicul
Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.
Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic.
Numără florile care cad. Se uită în fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar numără florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba… peste toate au nins ani mulţi şi grei.
Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.
- Cine trânti poarta?
- Credeam că s-a umflat vântul … o, bată-vă norocul, cocoşeii moşului!
Un băietan şi o fetiţă, roşii şi bucălaţi, sărutară mâinile lui “tata-moşu”.
- Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările?
- Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul, sorbind-o din ochi.
- Da’, raţele n-au aripi? Ele de ce nu zboară?
- Zboară, zise băiatul, dar pe jos.
Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe băiat.
- O, voinicii moşului!…
Şi zâmbi pe sub mustăţi, şi îi privi cu atâta dragoste, că ochii lui erau numai lumină şi binecuvântare.
(Barbu Ștefanescu –Delavrancea,Bunicul)
1. Selecteaza, din text , un epitet dublu si o enumeratie.
2.Formuleaza ideea care se desprinde din fragmentul dat.
3. Numeste cate doua trasaturi fizice/morale ale bunicului asa cum se desprinde din text.
4. Precizeaza modurile de expunere din fragmentul dat.
5. Transforma din vorbire directa in vorbire indirecta fragmentul dialogat.