,,Eu și propriul meu univers”
Azi m -am culcat devreme ,și am adormit repede.M-am sculat într-o lume foarte ciudată.
La început mă speriasem,dar cînd văzusem cum florile uriașe de vișin îmi zîmbeau m-am înveselit.Am auzit un cîntecel așa de plăcut care îmi alina urechile,era atît de melodios încît mi-am adus aminte de toate clipele frumoase.Și cine crede-ți că-mi cînta ?Însăși Cosinzeana lui Eminescu,am alergat spre să aud cîntecul și din greșeală m-am împiedicat și am căzut cu fața drept în vizuina unui iepure.M-am sculat iepurașul mi-a zîmbit și mi-a dat un morcov era atît de delicios.Am ajuns în sfrîșit la Cosînzeana din povești am audiat cîntecul ei cu atîta plăcere.Dintr-o dată m-am trezit.A fost doar un vis ce păcat.
Mai doream să stau în acea lume încă vre-o două clipe.Cînd colo aud chiar cîntecul Cosinzenei m-am dus la bucătărie era mămica mea cea dragă chiar mai fermecătoare ca cosînzeana.
