Ador aleea din fata casei mele. Marginita de plopi, luminata de lampadare, ea pare un drum catre Eden. Copacii par a sta de straja la linistea noastra si ne saluta cu inclinari elegante cand le trecem in cale. Seara este feerie. Stelele parca le pun coroane , iar luna se joaca cu plopii de-a v-ati ascunselea. Din loc in loc sunt banci pe care grupuri de indragostiti isi soptesc cuvinte de iubire. Aici isi are cuibul si o veverita simpatica care cerseste nuci la trecatori si chitaie fericita. Seara ne intampina fericita si ne-ar spune noapte buna, de-ar sti vorbi.
