Toti oamenii gresesc, insa eu credeam ca sunt diferit. Colegii ma considerau un om ,,perfect" care nu greseste niciodata. Notele mele erau de 10 pe linie, si ajutam mereu pe cei care nu intelegeau.
Insa intr-o zi, cand veneam de la scoala, m-am intalnit cu niste baieti mai mari, care m-au intrebat daca vreau sa ne plimbam. Pareau de treaba, asa ca am acceptat bucuros oferta. Acestia s-au prezentat pe rand, si in timp ce ei vorbeau, a trecut o fata scunda , cu o pereche de ochelari pe nas, uitandu-se-n jos. Baietii au inceput imediat sa-si bata joc de ea, si vazandu-i, am facut si eu la fel. Ea a inceput sa planga, si a fugit, moment in care baietii inca radeau. La finalul zilei, cand am ajuns acasa, am inceput sa ma simt prost. Constiinta-mi spunea ca nu a fost bine ce-am facut, si ma tot ingrijoram. Daca ea avea de gand sa-si ia viata din cauza asta? Am hotarat sa merg s-o caut, si am gasit-o intr-un parc, desenand in caietul ei. Avea talent. Prima oara s-a speriat de mine, insa dupa ce mi-am cerut scuze, a inceput sa vorbeasca cu mine. Era un om cu suflet bun, insa eu, in nestiinta mea, am ranit-o. Dupa o discutie de 2 ore, am plecat, insa de data asta, cu inima impacata deoarece am facut ceea ce trebuie.
