Răspuns :
Printre ceața groasă abia se zărea pășind cineva. Figura ştearsă se apropia devenind din ce în ce mai clară. Era o fată , o tânără fată îmbrăcată într-o rochie albă acoperită cu o blană pufoasă şi călduroasă. Fața sa era albă ca zăpada şi foarte fină, buzele vinete şi-au pierdut culoarea roz ca a florilor de cireş de odinioară. Mâinile firave şi plăpânde tremurau, iar în ochii săi albaștri ca cerul se zăreau lacrimile care curgeau încet pe obrazul ei.Ea căzu în genunchi. Inima sa de gheață se topea. Picăturile din ochii cădeau transformânduse totul în gheață. Din cer au început să cadă fulgi mari de zăpadă. Ei îi mângâiau uşor părul auriu şi moale a fetei. Simțeau durerea care o apăsa. Totul se așternuse cu o plapumă albă. Era totul ca într-o poveste , atât de frumos. Fata care sta îngenuncheată era Crăiasă Iarnă.Ea plângea, fiindcă aducea frigul şi îi făcea să înghețe pe cei ce nu aveau casă, pe cei ce trăiau în sărăcie. Ea credea că din cauza ei suferă toți şi ea nu putea să se ascundă. Deodată un copilaș a alergat spre ea. Ea luat fața în palme şi a spus bucuros:
-Crăiasă Iarnă de ce plângi? Tu doar niai adus această frumusețe. Noi toți copiii te iubim așa că nu te întrista.
Ea zâmbi şi îl sărută dulce pe frunte.
-Crăiasă Iarnă de ce plângi? Tu doar niai adus această frumusețe. Noi toți copiii te iubim așa că nu te întrista.
Ea zâmbi şi îl sărută dulce pe frunte.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!