Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atraga
Un suflet ce iubeşte taina frunzişelor cu umbră dragă
Şi nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi
Decât pe-ngustele potece sub bolţile cu frunze verzi.
Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă,
Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă,
Frumoasă, marea liniştită sau cu talazul răzvrătit, răzvrătit= adj. provenit din
Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit. participiu
Poetul dacă se aşează la vreo răspânt’e cu fântână
Vorbeşte cu izvoru-albastru de-a codrului frumoasă zână,
Ciobanul dacă se zăreşte printre desişul tău cel verde,
De rând de-ar fi la-nfăţişare, înfăţişarea lui şi-o pierde.
