Se zice ca a trait un cioban cu numele de Bucur.El isi pastea turma de oi in tinuturile dintre munti du Dunare.Privara mergea din Lunca Dunari spre crestele muntilor. Toamna ciobanul nostru face cale intoarsa dusanduse cursu apelor.Dupa cativa ani de drumetie, ciobanul Bucur se hotarase sa se aseze, Astfel el si-a ales un loc frumos,la jumatatea drumului dintre Dunare si Muntii.Pe malul Damboviteti, in mijlocul codrului Vlasiei. Aici a iinfipt bucur toiagu in pamantul cel primitor ca un semn de stapanire.