Priveam tăcut grădina cu trandafiri înalți și supli, amorțiți de somnul pe care nu reușiseră încă să-l alunge de sub genele lor portocalii. Un cărăbuș urca greoi pe frunze, gustând cu poftă din roua dimineții. Livada tresări brusc la țipătul strident al unui cocor. Din crângul de la marginea satului învăluit în aburi albăstrii, se porni ca la un semn corul mierlelor. Se lumina de ziuă. Pe umerii goi ai dealurilor, soarele începuse să-și arunce primele săgeți de foc.
