Cand stau adeseori in camaruta mea, ma duce gandul departe, la vremile ce-au trecut, si cele ce vor veni. Ma gandesc cu melancolie la o lume mai buna, fara crime, fara jafuri, fara minciuna, in care toti sa fim ca fratii, sa ne-ngrijim, si sa ne iubim la bine si la greu. O lume in care masinile nu ar fi folosite, ci in schimb am folosi bicicletele, am avea paduri care mai de care, si ne-am minuna zilnic de frumusetea naturii. Mancarea sa fie bio, sanatoasa, oamenii sa traiasca linistiti pana la 100 de ani, sa putem sta cu batranii nostrii seara la sfat, sa ne povesteasca despre-a lor copilarie. Sa nu ne suparam unii pe altii, sa ne intelegem problemele, sa fim....o lume perfecta, de vis.
